Determinarea si masurarea cantitatii de dioxid de carbon se leaga de numele lui Max Joseph von Pettenkofer (1818-1901)  igienist german. In locul descrierilor generale ale conditiilor de mediu, Pettenkofer a promovat investigatiile fizico-chimice, masurand umiditatea aerului si cantitatea de bioxid de carbon atmosferic, intensitatea ventilatiei, infestarea cu microbi a apei etc. Prin aceasta, el a fundamentat stiinta igienei experimentale, pusa in serviciul sanatatii publice, in care a definit cantitatea maxima de CO2 din aer la valoarea de 1500 ppm.

 

     Fiziologii au demonstrat ca un adult consuma, in cursul unei nopti normale de somn, in jur de  165  litri de oxigen, eliminand in acelasi interval de timp, in jur de 130 litri dioxid de carbon.

 

    La presiune atmosferica si temperatura normala (+15˚C) dioxidul de carbon (CO2) are densitatea 1,87 kg/m3 si este de aproximativ 1,5 ori mai greu decat aerul. Este un gaz incolor si inodor (cu un usor miros intepator atunci cand se afla in concentratie mare) si se imprastie la nivelul solului, colectandu-se in zone mai joase, cum ar fi pivnitele sau gropile.
Dioxidul de carbon (CO2) este clasificat ca un gaz non-toxic dar poate incepe sa afecteze respiratia in cazul unor concentratii de peste 1 000 ppm ( 1% ) si cu efecte care pot deveni din ce in ce mai grave pe masura ce aceasta concentratie creste. Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz neinflamabil.
   

    Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz inert care poate cauza eliminarea oxigenului, cauzand astfel asfixierea si moartea. Riscul de asfixiere este sporit de faptul ca dioxidul de carbon este mai greu decat aerul, ceea ce ii permite sa curga in jos si sa se stranga in zone la nivelul solului departe de locul sau de provenienta. Pericolul este usor diminuat de faptul ca dioxidul de carbon (CO2) in concentratii periculoase cauzeaza o senzatie de sufocare care poate fi un semn de avertizare.

toxicitatea
     Concentratia de dioxid de carbon in aerul atmosferic (in medie intre nivelul marii si aproximativ 30 km altitudine) variaza intre  360 ppm (0.036%) si 390 ppm (0.039%), in functie de locatie. Expunerea prelungita la concentratii  moderate poate provoca acidoza si efecte adverse asupra metabolismului. Dioxidul de carbon (CO2) este toxic pentru inima diminuand capacitatea de contractie. Toxicitate si efectele adverse cresc odata cu modificarea concentratiei in aer a dioxidului de carbon (CO2) astfel:

• la 10 000 ppm (1%) poate provoca somnolenta prin expunere prelungita

• la 20 000 ppm (2%) devine usor narcotic. Creste tensiunea arteriala si pulsul si se poate instala o scadere a auzului

• la aproximativ 50 000  ppm  (5%) provoaca stimularea centrului respirator cu manifestari de ameteala, confuzie si dificultate in respiratie, insotite de dureri de cap. La aceasta concentratie pot aparea si atacurile de panica

• la aproximativ 80 000 ppm (8%) provoaca dureri de cap, transpiratie, vedere diminuata, tremor si pierderea constientei (dupa expunere intre cinci si zece minute).

 

    Avand in vedere riscurile pentru sanatate asociate cu expunerea la dioxid de carbon (CO2), Institutul National pentru Securitate Ocupationala si Sanatate SUA (NIOSH) afirma ca mediul de expunere pentru adulti sanatosi pe parcursul unei zile de lucru de opt ore, nu trebuie sa depaseasca 5000 ppm (0,5%). Nivelul maxim de siguranta pentru sugari, copii, batrani si persoane cu probleme de sanatate cardio-pulmonara este semnificativ mai mica. Aceste cifre sunt valabile pentru dioxidul de carbon pur in aer.
In spatiile interioare ocupate de oameni, concentratia de dioxid de carbon (CO2) va ajunge la niveluri mai ridicate decat in aer liber. Concentratii mai mari de 1 000 ppm (0.1%) vor  provoca disconfort la mai mult de 20% dintre persoane. La 2 000 ppm (0.02%) majoritatea ocupantilor vor simti un grad semnificativ de disconfort si multi  vor dezvolta simptome de greata si dureri de cap.

      Concentratia de dioxid de carbon (CO2) intre 300 si 2500 ppm este utilizata ca un indicator de calitate a aerului din interior.

      

Lumea vegetala are un rol deosebit in mentinerea puritatii aerului. Vegetatia consuma dioxidul de carbon, eliminand in schimb oxigen. Un singur copac de coronament mijlociu da in 24 de ore oxigenul necesar pentru 3 oameni. Vegetatia purifica atmosfera nu numai pe calea cunoscuta, a oxigenarii, ci si prin favorizarea procesului depunerii prafului si a tuturor celorlalte impuritati noci pe care aerui localitatilor urbane le contine. Iata de ce este imperios necesar sa protejam padurile, parcurile, zavoaiele, sa marim suprafetele ce revin spatiilor rzi din orase.